Urmărirea penală a infracțiunilor împotriva bugetului european este de competența exclusivă a statelor membre și în acest domeniu nu există nicio autoritate a Uniunii Europene. La nivel european există deja mai multe instituții (Eurojust, Europol și OLAF) implicate în cazurile transfrontaliere de fraudă.

Totuși, Comisia Europeană dorește de mulți ani crearea unui procuror european, în ciuda opoziției multor state membre. Pentru a favoriza această inițiativă, prin Tratatul de la Lisabona a fost introdus un articol nou, art. 87, care să creeze baza legală pentru crearea unui procuror european, iar în 2013 Comisia a adoptat o propunere de regulament în acest sens, care de atunci este în negocieri.

Scopul regulamentului este instituirea unui procuror european pentru conducerea și coordonarea la nivelul Uniunii a cercetărilor și urmăririlor penale ale infracțiunilor care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii, deci practic cedarea suveranității statelor membre asupra acestui domeniu, în condițiile în care statele membre sunt deja obligate tot prin tratat (art. 325) să protejeze interesele financiare ale Uniunii Europene în același mod ca și propriile interese financiare naționale.

Procurorul european va schimba modul de cooperare, până acum orizontal, între autoritățile competente din statele membre, într-unul vertical, care implică cedarea suveranității statelor. Așa se explică rezistența opusă de statele membre (11 parlamente naționale[1]  au transmis Comisiei opinii care au declanșat mecanismul de control al respectării subsidiarității).

Contribuția unui astfel de organism (nou, complex, pe mai multe niveluri) la eficiența investigației și sancționării infracțiunilor este îndoielnică. Pe de altă parte, costurile generate de crearea acestei instituții exced eventualele beneficii. În plus, există deja instituții cu competențe în cooperare judiciară la nivel european, crearea unei instituții noi (prea complexă și prea costisitoare) va afecta instituțiile deja existente și lupta împotriva fraudei în general.

Faptul că proiectul se negociază de atâția ani și că statele membre au fost de la început împotrivă, iar pe parcurs au reușit să introducă în proiect tot mai multe prevederi prin care să păstreze controlul la nivel național, dovedesc că acest proiect nu este decât o altă încercare a Comisiei de invadare a competențelor statelor membre, de supranaționalizare și că nu corespunde voinței suverane a statelor membre.

[1] Cipru, Cehia, Franța, Ungaria, Irlanda, Malta, România, Slovenia, Suedia, Olanda, Marea Britanie

http://www.ipex.eu/IPEXL-WEB/dossier/document/COM20130534.do#dossier-APP20130255