TRATATELE UE – ART. 294 TRATATUL PRIVIND FUNCȚIONAREA UE (TFUE)

 

Prezentarea Tratatelor Uniunii Europene continuă cu câteva episoade legate de modul în care se adoptă legislația la nivel european. Voi începe astăzi cu articolul 294 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,  care stabilește procedura legislativă ordinară pentru adoptarea legislației europene.

Astfel, actele legislative ale Uniunii pot fi adoptate, în principiu, numai la propunerea Comisiei, și, spre deosebire de sistemul legislativ din România, Parlamentul European are rolul de co-legislator împreună cu Consiliul. Aceste două instituții au competența de a adopta și modifica propunerile legislative și de a adopta bugetul Uniunii.

În majoritatea cazurilor Parlamentul European și Consiliul adoptă în comun un regulament, o directivă sau o decizie, ceea ce se numește procedura legislativă ordinară.

La prima vedere pare simplu, în realitate însă este un adevărat meci de ping-pong între instituțiile europene, care modifică textul de lege propus și îl dau de la una la alta până se ajunge la un acord. Toate aceste se întâmplă în cadrul așa numitelor: prima, a doua și a treia lectură.

Așadar, procedura de adoptare a legislației la nivel european este foarte greoaie, ia foarte mult timp, iar de multe ori se ajunge la adoptarea unui text care nu mai are nicio legătură cu propunerea inițială.

Conform statisticilor Parlamentului European, durata media a procedurii legislative în primă lectură este de 16 luni, la care se pot adăuga în medie 36 de luni pentru a doua lectură în Parlament și încă 39 de luni pentru a doua lectură în Consiliu. Deci pot să treacă și 7 ani de negocieri de la momentul în care Comisia propune un text de lege și până când acesta este adoptat. Dacă ne uităm la statistici, în 2016, 48 de acte legislative au fost adoptate în primă lectură și 69 în a doua lectură de către Parlament.

Procedura legislativă este îngreunată și de presiunea pe care diferite grupuri de interese o exercitată: de la influența lobby-ului în decizia Comisiei de la face o propunere legislativă și pe parcursul plimbării textului de la Parlament la Consiliu, până la interesele grupurilor politice din Parlament. La acestea se adaugă și  interesele naționale ale statelor membre, care, spre exemplu în cazurile în care Comisia încearcă o uniformizare a legislației, nu sunt dispuse să renunțe la suveranitatea națională în favoarea Uniunii. Este cazul instituirii procurorului european despre care vă vorbeam data trecută.