Continuăm analizarea tratatelor europene cu articolul 10 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, care prevede foarte clar că orice cetățean are dreptul de a participa la viața democratică a Uniunii, iar deciziile la nivelul instituțiilor europene se iau în mod cât mai deschis și la un nivel cât mai apropiat posibil de cetățean. Aceasta presupune transparență în luarea deciziilor și consultarea publică atunci când se inițiază un nou regulament sau o nouă directivă.

În ultima perioadă, sub pretextul grăbirii procesului legislativ destul de greoi, s-a instituit practica ”trilogurilor” la nivelul instituțiilor europene. Mai exact, în cadrul procedurii legislative, Consiliul, Parlamentul și Comisia organizează o serie de reuniuni informale, pentru a facilita obținerea unui acord cu privire la textul propus. La aceste reuniuni participă reprezentanți din partea Consiliului,  Comisiei și Parlamentului (în general raportorul, raportorii din umbră și președintele comisiei competente).

Trilogurile au căpătat o importanță din ce în ce mai mare în ultima perioadă. Problema este însă că, prin această practică, se pierde din transparență, în primul rând pentru că negocierile se desfășoară cu ușile închise și foarte puține persoane au acces. În al doilea rând, în acest fel, crește puterea instituțiilor nealese de cetățeni și  slăbește puterea Parlamentului European, singura instituție aleasă direct de către cetățeni,  împiedicând astfel accesul la informații, necesar pentru ca procesul legislativ să fie democratic.

În plus, grupurile politice mici de la nivelul Parlamentului European nu sunt pe picior de egalitate cu marile grupuri,  pentru că vor avea mai puține ocazii își exprime punctul de vedere cu privire la actele legislative și astfel interesul politic este pus mai sus decât interesul cetățenilor afectați de actele respective.

Lipsa de transparență a trilogurilor a fost anchetată și de Ombudsmanul European, care a propus încă de anul trecut ca cele 3 instituții să facă publice: datele la care au loc triloguri și agenda întâlnirilor, propunerile inițiale, documentele de lucru, textul de compromis final, lista persoanelor implicate și, pe cât posibil, lista documentelor utilizate în cursul negocierilor. Scopul acestor măsuri este bineînțeles să asigure că deciziile sunt luate într-adevăr în mod deschis și aproape de cetățeni, conform tratatelor. Rămâne de văzut însă dacă și în ce măsură instituțiile europene vor respecta aceste recomandări.