Universitățile din Wageningen, Aarhus și Cordoba au fost însărcinate de către departamentul Politic B al Parlamentului european să realizeze un studiu cu privire la situația și conservarea solurilor agricole din Uniunea Europeana. Cei patru autori ai studiului sunt H.F.M. ten Berge, J.J. Schröder, J.E. Olesen și J.-V. Giraldez Cervera.

Conform definiției din Strategia tematică europeană pentru protecția solului (COM (2006) 231), solul este “stratul superior al pământului, format din particule minerale, materie organică, apă, aer și organisme vii. Este interfața dintre pământ, aer și apă și găzduiește cea mai mare parte a biosferei “. Porțiunea cea mai fertilă a solului, în general, de la 0 la 30 cm, se numește sol fertil. Fertilitatea solului este rezultatul caracteristicilor solului precum textura sau elementele nutritive, precum și al practicilor de gestionare a acestuia. Solurile sunt esențiale pentru desfășurarea unei game largi de procese ecosistemice, inclusiv a circuitului apei și  a reglării ciclului de nutrienți. Solurile sunt esențiale pentru culturile agricole, alimentare sau tehnice, oferind o bază fizică pentru existența și habitat pentru diferite specii. Din păcate, după cum arată studiul menționat, solurile din UE sunt expuse unor numeroase amenințări, care limitează capacitatea lor de a funcționa și de a regla procesele ecosistemelor. Aceste amenințări includ eroziunea, inundațiile și alunecările de teren, pierderea materiei organice din sol, salinizarea, contaminarea, compactarea, impermeabilizarea și pierderea biodiversității solului.

În UE, degradarea solului este semnificativă. Studiul arată că aproximativ 22% din terenurile europene sunt afectate de eroziune din cauza apei și a vântului. Aproximativ 45% din solurile minerale din Europa au un conținut de carbon organic scăzut sau foarte scăzut, contaminarea solului afectează până la trei milioane de situri, iar între 32 și 36% din subsolurile europene au o susceptibilitate ridicată sau foarte ridicată la compactare. Creșterea etanșeității solului este rezultatul activității din construcții și infrastructură. Vectorii principali ai degradării solului sunt creșterea urbanizării, abandonarea terenurilor și intensificarea producției agricole.

Aceste tendințe de deteriorare probabil vor continua în viitor, ceea ce face ca studierea și acțiunile de conservare și îmbunătățire a solurilor, precum și lucrările de oprire a proceselor de degradare a terenurilor să rămână preocupări majore pentru organismele responsabile din cadrul UE (EEA, 2016).

 

Pentru a consulta studiul: http://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/STUD/2017/601973/IPOL_STU(2017)601973_EN.pdf