În această săptămână, activitatea parlamentarilor a avut loc la Strasbourg.

Marți, 6 februarie 2018, Parlamentul a adoptat o lege pentru reducerea emisiilor de CO2 din industrie în Uniunea Europeană, pentru a începe implementarea angajamentelor din Acordul de la Paris. Noua lege agreată deja informal cu miniștrii UE, va accelera retragerea certificatelor de emisii aflate pe ”piața de carbon” din sistemul UE de comercializare a emisiilor (ETS) care acoperă aproximativ 40% din emisiile de gaze cu efect de seră din UE.

Miercuri, 7 februarie 2018, a fost o dezbatere care a făcut referire la componența Parlamentului European, la care am intervenit în plen.

Aceasta este intervenția mea:

Toată lumea este de acord că Uniunea Europeană trebuie reformată. Dar noi nu discutăm despre cum să facem reforma. În schimb, ne preocupă „împărțirea prăzii” care ar rămâne după Brexit. Cu tot respectul, ne aflăm într-o situație care, în România, ar fi caracterizată de expresia: „punem căruța înaintea cailor”. Prin urmare, prima critică pe care o fac se referă la inversarea priorităților. Deci, nu cred că locurile Regatului Unit trebuie ocupate înainte de a decide viitorul Uniunii. Este mai simplu, mai economic, mai onest față de cetățeni.

În al doilea rând, propunerea Comisiei AFCO seamănă cu mărul oferit Evei de șarpele biblic! Combinarea redistribuirii unor locuri cu așa-zisele „liste transnaționale” poate să seducă statele-membre subreprezentate, dar este în realitate o manevră prin care se știrbește grav democrația și reprezentarea cetățenilor. Parlamentarii care ar fi aleși pe asemenea liste ar reprezenta niște cetățeni abstracți care nu ar mai fi legați de nicio comunitate. Cine ar alcătui asemenea liste? Cine ar decide cine vor fi acei „lead-candidates”? Cineva spunea că nu contează cine votează, ci cine numără voturile. Noi credeam că acel cineva a murit. Dar se pare că spiritul său bântuie pe la Bruxelles!

 

În aceeași zi, am avut altă dezbatere care face referire la amenințările adresate statului de drept provocate de reforma sistemului judiciar din România. Și la această dezbatere am intervenit în plen după cum urmează :

„(…) Astăzi, suntem martorii politizării îngrijorătoare din partea unui grup politic a unei dezbateri care ar trebui să aibă scopul invers: acela de a elimina factorul politic și de a încuraja considerațiile bazate pe fapte. Dezbaterea de azi are o valoare de exemplu. Statul de drept nu e o creație divină și inalterabilă, ci un construct uman care trebuie întreținut și renovat în permanență. Nu numai în România, ci peste tot în Europa.

Dar – există și un „dar”! – discuțiile de la Uniunea Europeană nu pot și nici nu trebuie să se substituie soluțiilor! Au spus-o și președintele Juncker și președintele Iohannis: soluțiile trebuie să le găsim noi, românii, în România! România dorește conformarea cu standardele constituționale si Europene printr-un dialog institutional viabil. Însă, Uniunea Europeana trebuie sa inteleaga ca Romania nu este o tara de mana a doua, cu cetateni de mana a doua! Sunt încă probleme nerezolvate dar, cu toate acestea, România a dat dovadă de responsabilitate politică și civică, abordând aceste probleme într-un mod deschis și cuprinzător. Am fugit prea mult de Uniunea Sovietica ca sa mai acceptam sa mai avem pe cineva deasupra noastră! Marele examen pe care trebuie să-l dea clasa politică este măsura în care poate genera o bună guvernare care să asigure stabilitate, echilibru și prosperitate societatii. Iar examenul pe care trebuie să-l dăm nu e în fața Europei, ci în fața copiilor și urmașilor noștri!

 

Joi, 08 februarie 2018, s-a discutat despre conducta Trans-Adriatică în Italia, la care am intervenit în plen cu următoarele:

 

Unul din argumentele împotriva conductei trans-adriatice si a folosirii gazului în general este faptul că este nociv mediului. Cu toate acestea, Sud-Estul Europei folosește mai mult cărbune decât gaz pentru energie, cărbunele având un impact și mai mare asupra schimbărilor climatice pe termen lung. Într-adevăr idealul pentru întreaga Europă și lume este alimentarea cu energie regenerabila, însă acest ideal este în lucru. Consider că alimentarea Italiei și Sudului Europei cu gaz și, implicit,  asigurarea securității energetice nu trebuie și nu va încetinii cu nimic dezvoltarea energiilor regenerabile. Până când idealul alimentarii depline cu energie regenerabilă va fi atins, gazul rămâne o variantă viabilă.

(…)Încurajez pe această cale continuarea proiectului datorită perspectivelor pentru independența energetică a Sudului, și de ce nu, a întregii Europe!”

Vă doresc un weekend liniștit!