„Măcelarii francezi avertizează în legătură cu violența veganilor” spunea titlul unui articol de știri acum câteva zile. Pare absurd, dar se pare că știrea este reală iar problema este serioasă. Măcelarii francezi s-au adresat chiar ministrului de interne pentru a cere protecție împotriva activiștilor vegani care îi amenință și le vandalizează măcelăriile.

Știrea mi-a adus aminte de o idee mai veche așa că am căutat să văd dacă acesta este un caz singular. Nu! Astfel de cazuri s-au mai întâmplat în Anglia, în Statele Unite și în Franța în ultimii doi ani.

Când am scris cartea „Terorism și Contra-terorism în UE: lecții din trecut”, în încercarea de a defini extremismul, am dat ca exemplu oamenii cu preferințe alimentare vegane. În carte am spus așa: „Se poate spune că a fi vegan este o alegere culinară și de viață extremă. Oare această alegere transformă un vegan într-un extremist? Probabil, deși pare facil și greșit să cataloghezi pe cineva ca fiind extremist doar pentru că acesta are opinii pe care restul oamenilor nu le îmbrățișează cu privire la un subiect atât de banal precum cel legat de preferințele culinare. Acest lucru se datorează, probabil, faptului că termenul de „extremist” a căpătat o conotație defăimătoare. Într-adevăr, dacă o persoană apelează la un comportament violent și terorizant pentru a-i persuada pe ceilalți să devină vegetarieni, acesta ar putea fi numit extremist sau chiar terorist.”

Atunci când am scris cartea, nu știam despre aceste cazuri. Am dat acest exemplu pentru că mi s-a părut cel mai puțin probabil și absurd. Se pare că fie m-am înșelat, fie societatea noastră a ajuns într-un stadiu de absurditate extremă.

Nu spun că toți veganii au atitudini radicale, nicidecum. Problema vandalilor vegani mă întristează profund deoarece aceștia pun de multe ori preferințele lor alimentare pe seama compasiunii pentru animale. Și cred cu tărie că veganii, în general, sunt raționali și au un nivel de empatie și conștiință umană și socială peste medie! Dar nu pot să nu îmi doresc să întreb vandalii vegani: cu compasiunea pentru semenii noștri cum rămâne?

Problema este însă mai profundă decât una de lexic. E o problemă de moralitate și umanitate care nu se rezumă doar la problema veganilor, ci se reflectă în mult mai multe preferințe de viață și ideologice ale oamenilor.

Eu știu că se spune că trăim în epoca post-adevăr care este bazată pe emoții și nu argumente logice, dar doar pentru că cineva ne spune așa nu înseamnă ca așa trebuie să fie! Gândirea logică este lucrul care ne diferențiază de animale. Noi, în comparație cu animalele, avem opțiunea de a acționa altfel decât instinctual sau emoțional. Avem aproximativ 6.500 de limbi care se vorbesc pe glob și care ne permit să ne exprimăm altfel decât cu „huo”, injurii sau slogane repetitive care, de fapt, nu spun nimic. Mai mult decât atât, nu mai trăim în grote și nu mai este nevoie să ne arătăm dominanța față de alții recurgând la violență sau acte fizice.

Umanitatea s-a luptat prea mult pentru ca noi, în anul 2018, să putem să ne rezolvăm problemele altfel și să putem să avem aspirații mai înalte decât să ne dorim să umilim și să îi dominăm pe ceilalți aruncând cu pietre. Sunt oameni, contemporani de-ai noștri, care visează să ajungă pe Marte și fac toate demersurile posibile în acest sens. Alții vor să găsească leacuri pentru boli incurabile. Alții vor să creeze opere de artă care să bucure ochii și sufletele celorlalți. Alții vor să construiască societăți mai bune.

Putem, cu siguranță, mai mult decât să ne dăm în cap pentru ideile în care credem. Avem, doamne- ajută, mijloacele (pașnice) necesare pentru a încerca să îi convingem pe ceilalți că ideile noastre sunt mai bune și de ce acestea sunt mai bune. Avem, totodată, și posibilitatea de a asculta ideile celorlalți și a decide care idee este mai bună. Fără toate acestea ne vom transforma toți în mici dictatori, caz în care, vă asigur, ne semnam sentința la pieire.