Regulamentul Dublin nr. 604/2013 de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe sau de către un apatrid

Comisia Europeană

  • Comisia Europeană a propus reformarea acestui regulament. Două aspecte din propunere sunt foarte importante:
    • Primul este introducerea unui algoritm de calcul pentru numărul de solicitanți de azil pe care fiecare stat este obligat să îi primească. Prin aplicarea acestui algoritm, numărul de solicitanți de azil pe care statul român ar trebui să-i primească ar fi disproporționat de mare față de posibilitățile actuale de înregistrare și procesare pe care le avem la dispoziție. Dacă facem un calcul, la un număr de intrări pe teritoriul UE, comparabil cu cel din anul 2015, României ar trebui să îi revină un număr de aproximativ 73.000 de persoane relocate.
    • Al doilea aspect, mai îngrijorător decât primul, este obligarea statelor membre să plătească atunci când refuză să primească solicitanții de azil care le-au fost alocați prin mecanismul de repartizare, măsură pe care Comisia nu o consideră o ”pedeapsă”, ci un semn de solidaritate. Astfel, Comisia propune plata unei contribuții de solidaritate de 250 000 EUR pentru fiecare solicitant neacceptat.

Parlamentul European

  • În PE comisia LIBE a fost responsabilă de raport (raportor C. Wikstrom – ALDE). Raportul propunea introducerea unui articol 43 b (nou) –  care prevede măsuri coercitive (aplicarea condiționalităților macro-economice/introducerea unor condiționalități specifice) în cazul în care un stat membru nu își îndeplinește obligațiile care îi revin în materie de azil.
  • În octombrie 2017 LIBE a votat pentru începerea negocierilor interinstituționale, iar la 6 noiembrie 2017, Parlamentul European a adoptat în plen raportul, cu modificări, și mandatul pentru negocieri interinstituționale.
  • Principalele modificări propuse în raportul PE sunt următoarele:
    • Cota echitabilă a fiecărui stat membru în cadrul sistemului de transfer se calculează în funcție de PIB și de populație. Solicitanții vor fi transferați prin intermediul sistemului de repartizare corectiv către acele state membre care au primit cei mai puțini solicitanți în raport cu cota lor echitabilă.
    • Dacă solicitantul s-a înregistrat în primul stat membru de intrare în Uniune, i se va oferi opțiunea de a alege între cele patru state membre care au primit cel mai mic număr de solicitanți în raport cu cota lor echitabilă.
    • Solicitanții vor fi autorizați să se înregistreze ca grupuri de maximum 30 de persoane, oferindu-le posibilitatea să rămână împreună și să fie transferați în același stat membru.
    • Elimină contribuția de solidaritate de 250.000 euro propusă de Comisie, pe ideea că dacă li s-ar permite altor state membre să plătească pentru a ieși din sistem, acest lucru nu ar fi echitabil pentru statele membre din prima linie, iar ca un astfel de sistem să funcționeze, costul retragerii ar trebui să fie atât de ridicat încât să devină disuasiv, fiind profund inechitabil și pentru statele membre cu o economie mai puțin dezvoltată.
    • Măsuri coercitive: Refuzul statelor membre din prima linie de a înregistra solicitanți ar implica stoparea transferului solicitanților de pe teritoriul lor. Statele membre care refuză să accepte transferul solicitanților pe teritoriul lor s-ar confrunta cu limitarea accesului la fondurile UE și nu ar putea să utilizeze fonduri UE pentru returnarea solicitanților ale căror cereri de azil au fost respinse.

 

  • În prezent, la data acestui articol, dosarul adoptat de PE în primă lectură, cu modificări, a fost transmis Consiliului.
  • În ianuarie 2018 președinția Bulgară a organizat o reuniune informală a miniștrilor de interne din statele membre, cu scopul de a găsi un consens până în iunie 2018, precizând însă că problema ”cotelor de refugiați” va fi lăsată la urmă.
  • La 15 februarie 2018 guvernul Ungariei a anunțat că va propune niște amendamente alternative, care să pună accent pe securitate, pe o politică de expulzare strictă și pe respingerea oricăror cote obligatorii de admitere a refugiaților.