Parlamentul European votează joi raportul privind combaterea fraudei la nivelul Uniunii Europene în anul 2017.

Statele membre și Comisia au responsabilitate partajată pentru execuția a 80% din bugetul Uniunii. În acest sens, sunt obligate să combată frauda și orice altă activitate ilegală care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii. Comisia prezintă anual Parlamentului European un raport privind protejarea intereselor financiare ale Uniunii Europene – Combaterea fraudei.

În anul 2017, numărul total de nereguli de natură frauduloasă și nefrauduloasă raportate (15 213 de cazuri) a scăzut cu 20,8 % în comparație cu 2016 (19 080 de cazuri), iar valoarea lor a scăzut cu 13 % (de la 2,97 miliarde euro în 2016 la 2,58 miliarde euro în 2017).

Pe de altă parte, potrivit statisticilor Comisiei, deficitul de încasare a TVA în 2016 s-a ridicat la 147 miliarde euro (peste 12 % din veniturile totale din TVA preconizate). Frauda intracomunitară în domeniul TVA costă Uniunea aproximativ 50 de miliarde de euro pe an.

Poziția Parlamentului European ar trebui să țină cont de concluziile și recomandările Raportului Special ”Combaterea fraudei legate de cheltuielile UE”, publicat de Curtea de Conturi Europeană la începutul lunii ianuarie. Aceasta a constatat următoarele:

Informațiile de care dispune Comisia cu privire la amploarea, la natura și la cauzele fraudei sunt insuficiente.Există deficiențe în abordarea strategică a Comisiei cu privire la gestionarea riscului de fraudă.Nu s-a acordat suficientă atenție prevenirii fraudei.Investigațiile OLAF au condus la urmărire penală în mai puțin de jumătate din cazuri și la recuperarea a mai puțin de o treime din fondurile implicate.

Drept urmare, sunt necesare eforturi suplimentare din partea Comisiei și a statelor membre pentru a crește eficiența luptei împotriva fraudei. In special, este nevoie de:

un sistem solid de raportare a fraudei, care să furnizeze informații pentru evaluarea amplorii, a naturii și a cauzelor profunde ale acesteia;noua strategie antifraudă a Comisiei să fie precedată de o analiză cuprinzătoare a riscurilor de fraudă, utilizând o gamă largă de date provenind din diferite surse pentru a stabili amploarea, natura și cauzele fraudei legate de cheltuielile UE;pentru punerea în aplicare a programelor în perioada de după 2020, Comisia ar trebui să solicite statelor membre să efectueze o evaluare detaliată a riscului de fraudă înainte de a adopta programele.