Constat cu mâhnire și îngrijorare că starea de tensiune între instituțiile statului român se agravează. Din păcate, această stare este cauzată de interese politice mărunte și afectează profund și pe termen lung interesele naționale ale României.

Mă refer la conflictul dintre președintele României și președintele Camerei Deputaților în chestiunea relațiilor cu statul Israel. Un conflict care are implicații pe două paliere.

În primul rând, este vorba despre faptul că se vorbește pe două voci despre gestionarea uneia dintre cele mai importante relații externe ale țării noastre. Oricâtă viziune politică și bună credință ar exista într-o opțiune sensibilă de politică externă, ea nu trebuie făcută publică înainte de a se ajunge la un consens clar al tuturor instituțiilor statului care au prerogative în acest domeniu.

Vreau să subliniez, cu toată responsabilitatea, că folosirea unor relații externe în lupta politică internă denotă o gravă patologie a funcționării statului. Să nu uităm că principala prerogativă în domeniul politicii externe este a Președintelui României.

În al doilea rând, este evident că actuala arhitectură constituțională nu doar că lasă spațiu pentru astfel de conflicte interinstituționale, ci, încă și mai grav, nu oferă o procedură pentru rezolvarea acestora.

Fac un apel către toate persoanele publice din România să se abțină de la alimentarea acestui conflict.

Dincolo de cazul specific, care trebuie rezolvat, așa cum spus, printr-un consens între instituțiile implicate, este evident că se impune de urgență o amendare a Constituției, în așa fel încât astfel de conflicte să poată fi rezolvate clar și rapid, prin proceduri bine stabilite. Această regândire a Constituției trebuie să devină principala temă a campaniilor electorale din 2019 și 2020.

Dacă nu vom da dovadă de luciditate și spirit de sacrificiu, riscăm ca Anul Centenarului să fie urmat de sfâșierea României!