De curând, un cotidian central a publicat o informație potrivit căreia, din decembrie 2017 și până acum, un număr de 415 cetățeni români au solicitat azil politic în Canada, în comparație cu 120, înregistrați pe tot parcursul anului 2016. Reamintim că, în 2017, România a semnat CETA (Acordul de comerț între Uniunea Europeană și Canada) cu condiția suspendării regimului de vize pe care Canada îl aplica cetățenilor români (și bulgari). România și Bulgaria erau singurele țări europene ai căror cetățeni aveau nevoie de vize pentru a călători în Canada. Din păcate, partea canadiană a acceptat solicitarea României (și Bulgariei) numai sub rezerva unei perioade de monitorizare. În cazul în care numărul de cetățeni români solicitanți de azil în Canada crește, statul canadian ar urma să decidă, unilateral, reintroducerea regimului de vize.

La vremea respectivă, în Parlamentul European, am votat împotriva Acordului CETA, pentru că nu pot admite nicio diferență de tratament a cetățenilor români față de ceilalți cetățeni din țările UE în raport cu o țară terță și, pe de altă parte, resping cu fermitate condiționările de tipul celei impuse de guvernul canadian.

Repet: nu am votat împotriva acordului în sine – deși și în această privință sunt multe lucruri discutabile – și nici împotriva abolirii vizelor pentru români, ci am votat împotriva unei condiționări umilitoare, care poate fi activată oricând, cu orice pretext!

„Îngrijorările” recente ale autorităților canadiene plasate într-un cotidian românesc de mare tiraj sugerează o iminentă reluare a regimului de vize și culpabilizarea românilor pentru această situație. Iată deci că am avut dreptate! România continuă să fie o țară de mâna a doua, căreia Uniunea Europeană nu-i apără drepturile de stat membru într-un acord cu o terță parte.

Ce ar fi dacă, la rândul ei, România ar condiționa primirea cotelor de migranți de obținerea unei poziții privilegiate în contracte economice cu țări non-UE? Nu-i așa că, în secunda doi, toate țările bogate ale Uniunii s-ar face foc și pară din cauza deschiderii unei frontiere a UE pentru producătorii din China sau din alte părți?

Prin urmare, România trebuie să vorbească cu curaj și demnitate: fie Bruxelles-ul ne apără drepturile, ca oricărui alt stat membru, fie România își rezervă dreptul de a ataca acele reguli europene care o discriminează pe criterii etnice, istorice sau ideologice!