După căderea comunismului, prima victorie a societății românești a fost eliberarea presei și a discursului public. Privind retrospectiv, cred că această libertate a fost și a rămas până acum singura completă și profundă.

Desigur, au existat – și încă există – televiziuni sau trusturi de presă extrem de partizane. Multe, poate majoritatea, canale de presă folosesc tehnici de manipulare și/sau trucuri neserioase pentru a-și crește audiența. Subfinanțarea împinge mulți patroni din branșă să facă pacte cu diavolii politici sau economici. Un raport care face radiografia acestor slăbiciuni găsiți aici:  https://activewatch.ro/ro/freeex/publicatii/lansarea-raportul-freeex-2017-2018-libertatea-presei-in-romania/.

Totuși, conform Indicelui libertății presei din 2018, România se află pe locul 44 (din 179), cam la același nivel cu Marea Britanie (40), dar înaintea SUA și Italiei și mult înaintea Poloniei, Ungariei, Bulgariei și a tuturor vecinilor din Balcani. Prin urmare, în România, libertatea presei are un nivel acceptabil și cetățenii au acces la informații din suficiente surse independente, în așa fel încât să poată judeca în cunoștință de cauză.

Dar libertatea presei nu este câștigată o dată pentru totdeauna. Ca pentru orice fel de libertate, și aici este vorba despre o luptă continuă. Condițiile politice și economice pot fi întotdeauna atât oportunități cât și amenințări pentru libertatea presei.

Scriu aceste rânduri sub impresia unei știri tulburătoare. Luni, pe 8 octombrie, la câteva sute de metri de frontiera României, într-un parc din orașul Ruse, a fost asasinată bestial Viktoria Marinova. Jurnalistă de televiziune, Marinova a realizat, în 30 septembrie o emisiune cu doi jurnaliști de investigații, Dimităr Stoianov din Bulgaria şi Attila Biro din România. Aceștia întreprindeau o anchetă în legătură cu bănuielile de fraudă în cazuri de gestionare a fondurilor europene în care ar fi implicați politicieni și oameni de afaceri din cele două țări.

Marți, poliția bulgară a anunțat, în acest caz, că a reținut un cetățean român de origine ucraineană…

Ancheta poliției bulgare este în desfășurare. S-ar putea să fi fost „doar” o crimă oribilă, fără legătură cu activitatea jurnalistei. S-ar putea ca persoana reținută să fie nevinovată. S-ar putea ca investigațiile lui Stoianov și Biro să fie bazate pe suspiciuni nefondate… Dar sunt prea multe coincidențe!

În România, autoritățile sunt foarte relaxate, iar jurnaliștii români nu par a fi foarte afectați de creșterea violenței mafiote din jurul țării noastre.

Nu vreau să cobesc, dar cine, la o adică, îi apără pe jurnaliștii români?