Cuvintele lui Tudor Arghezi au devenit, astăzi, insuficiente pentru economia simbolică a indivizilor și comunităților. De scris, se scriu multe cărți – mai bune sau mai proaste – dar de citit se citește mai greu. Nu pot să susțin că se citește puțin sau deloc – deși aceasta este impresia dominantă în opinia publică. Pentru aceasta, niște oameni de specialitate ar trebui să studieze în profunzime deprinderile de lectură ale tuturor concetățenilor noștri. Nu voi spune, deci, indignat: „Domnilor, tinerii din ziua de azi nu mai citesc nimic!”. Voi spune, mult mai simplu, că s-au schimbat obiceiurile de lectură și, ceea ce mi se pare foarte important, cred că tinerilor le lipsesc reperele valorice și mentorii care să-i îndrume pe potecile și drumurile cititului. Tinerii citesc, sau ar vrea să citească, dar citesc texte care nu se pot structura într-un ethos autentic. Sau, în cazurile în care se generează un astfel de ethos, el nu are decât legături slabe și superficiale cu tradiția și cu relația complexă, istorică, dintre individ și comunitatea în care trăiește.

La sfârșitul lunii aprilie din acest an, am organizat, la Bruxelles, la Parlamentul European, un eveniment dedicat Centenarului Marii Uniri. A fost o expoziție cuprinzând cópii ale unor documente, fotografii, articole din presa vremii, toate reliefând efervescența patriotică prin care s-a pregătit și s-a înfăptuit Marea Unire. La eveniment au susținut prezentări profesori universitari, cercetători și istorici în fața unui public numeros.

Nu în ultimul rând, în Parlamentul European, au fost expuse mai multe zeci de volume dintr-o colecție tipărită ad hoc de Editura Tipo Moldova din Iași. Colecția, coordonată de domnul profesor universitar Ioan Scurtu, readuce la viață opere de o valoare inestimabilă care re-construiesc ansamblul de idei și acțiuni din anii 1910-1920. Sunt volume de memorii ale unor protagoniști, volume de studii asupra evenimentelor și documentelor vremii, volume în care sunt reunite discursuri parlamentare, în fine, volume care prezintă România și românii acelor vremi din perspectiva vieții de zi cu zi. Printre autori îi regăsim pe Nicolae Iorga, I. G. Duca, B. P. Hasdeu, C. Kirițescu, Al. Vaida Voevod, Take Ionescu și mulți, mulți alții.

Prezentarea acestor volume n-ar fi fost posibliă fără implicarea energică și total dezinteresată a profesorului Aurel Ștefanachi, directorul Editurii Tipo Moldova.

La sfârșitul evenimentului, am luat hotărârea de a dona aceste volume unei instituții către care să se îndrepte în mod firesc toți cei care, în Belgia, sunt interesați de România, de istoria și cultura ei. Prin urmare, sunt onorat de faptul că Institutul Cultural Român din Bruxelles a preluat donația mea în fondul Anna de Noailles a Bibliotecii sale. Mulțumesc doamnei Carmen Ducaru și întregii echipe ICR Bruxelles pentru deschiderea și entuziasmul cu care s-au alăturat inițiativei mele.

Fie ca aceste cărți să ajungă în mâinile unor oameni vrednici și să transmită adevărul celor sacrificați către puterea și entuziasmul celor tineri!

Carte frumoasă, cinste cui te citește și te înțelege!