1. Deschiderea sesiunii: Ziua Internațională a Familiei − Strasbourg, 15 mai 2017

Săptămâna aceasta, parlamentarii europeni s-au reunit în cadrul seisunii Plenarei de la Strasbourg. Luni, 15 mai 2017, Președintele Parlamentului European, Antonio Tajani, s-a adresat audienței, cu ocazia Zilei Internaționale a Familiei: „Acest Parlament a sprijinit întotdeauna familiile și a subliniat mai ales importanța asigurării unui echilibru mai bun între viața de familie și muncă. Vom continua să facem acest lucru”.

Obiectivele politicilor europene, pe acest segment, se concentrează anul acesta pe rolul familiei în promovarea educației și în ceea ce privește bunăstarea generală a membrilor familiei.

Aflată între prioritățile politicilor europene, „familia este elementul central al ordinii noastre sociale și are un rol fundamental în formarea tinerilor și transmiterii valorilor pe care se fondează viața noastră în comun”, a mai adăugat Președintele Parlamentului European.

 

  1. Reducerea la jumătate a risipei alimentare din UE până în 2030 − Strasbourg, 16 mai 2017

88 de milioane de tone de alimente se pierd anual în UE, ca urmare a risipei alimentare. Pentru a pune capăt acestei situații îngrijorătoare, deputații europeni au votat marți, 16 mai 2017, o propunere nonlegislativă care cere Comisiei Europene să ridice restricțiile existente privind donațiile alimentare și să elimine confuzia între etichetele „data expirării” și „data limită de consum” („best before” și „use by”). Comisia ar trebui să propună, de asemenea, modificări la directiva TVA pentru a autoriza excepțiile de impozitare pentru donațiile alimentare. Fondul european destinat ajutorării celor mai defavorizați (FEAD) ar trebui utilizat pentru a finanța costul colectării, transportului, depozitării și distribuirii donațiilor alimentare.

Raportorul Biljana Borzan (S&D, Croaţia) a subliniat faptul că: „În țările dezvoltate, alimentele se pierd mai ales spre finalul lanțului alimentar, în etapele de distribuție și consum. Raportul pe care l-am elaborat cere un răspuns politic coordonat în ceea ce privește etichetarea, responsabilitatea și educația. În plus, trebuie să avem în vedere lipsurile din legislația actuală care privesc donațiile alimentare”.

Obiectivul acestor demersuri este ca statele membre UE să reducă risipa alimentară cu 50%, până în 2030. Rezoluția a fost adoptată cu 623 de voturi pentru, 33 împotrivă și 20 de abțineri.

La o minimă documentare, aflăm că, în UE, risipa alimentară a fost estimată la 88 milioane de tone sau 173 kg pe cap de locuitor, anual. Producția și eliminarea acestei risipe alimentare creează alte 170 milioane de tone de CO2 și consumă 26 de milioane de tone de resurse. Pe de altă parte, UNICEF anunță că 1,4 milioane de copii riscă să moară din cauza foametei, anul acesta. Pare incredibil, dar conform ONU, lumea se confruntă cu cea mai mare criză umanitară din 1945 încoace. Asta în timp ce numai în România, de exemplu, 6.000 de tone de alimente pe zi ajung la gunoi!!! În Parlamentul European, noi am făcut primul pas: am votat legea reducerii la jumătate a risipei alimentară din UE până în 2030. Al doilea pas trebuie să-l facem fiecare, în gospodăriile noastre!

 

  1. Deputații salută unitatea de opinii în privința Brexit-ului și cer o reformă profundă a Uniunii Europene − Strasbourg, 17 mai 2017 (Negocierile Brexit: dezbatere)

Miercuri, 17 mai 2017, deputații au dezbătut, împreună cu Președintele Consiliului European, Donald Tusk, și cu Președintele Comisiei Europeane, Jean Claude Juncker, rezultatele recentului Consiliu European care a aprobat liniile generale de negociere cu Marea Britanie privind termenii retragerii sale din UE.

Europarlamentarii au salutat unitatea celor 27 de state și instituții europene față de Brexit și au cerut ca această unitate să fie pusă în serviciul unei reforme profunde și urgente a UE, în beneficiul tuturor cetățenilor.
Președintele Consiliului European, Donald Tusk, a prezentat liniile directoare și principiile de bază ale viitoarelor negocieri pentru Brexit, adoptate de statele membre în cadrul summit-ului din 29 aprilie 2017:

  • nu se negociază cadrul viitor ale relațiilor dintre UE și Marea Britanie înainte de a face „progrese substanțiale”,
  • garantarea drepturilor cetățenilor europeni afectați de decizia britanică de a părăsi UE,
  • asigurarea păstrării rezultatelor obținute în procesul de pace din Irlanda de Nord (printre care absența frontierei fizice între Irlanda și Irlanda de Nord),
  • asigurarea respectării de către Marea Britanie a tuturor angajamentelor financiare încheiate în calitate de stat membru al Uniunii Europene.

Michel Barnier, fostul Comisar European, actualmente negociator-șef din partea Uniunii Europene pentru Brexit, a reamintit necesitatea transparenței în negocierile care vor începe după alegerile din Marea Britanie (8 iunie, 2017).

De asemenea, europarlamentarii au subliniat importanța unității și încrederii actuale pentru a angaja rapid o reformă a UE, în paralel cu negocierile privind retragerea Marii Britanii. Această reformă ar trebui să răspundă nemulțumirilor cetățenilor și să scoată și mai mult în evidență beneficiile integrării europene.

Cu privire la negocierile Uniunii Europene privind Brexit-ul, apreciez că, în domumente, se specifică apăsat obiectivul general al Uniunii de „a proteja interesele cetățenilor săi, ale întreprinderilor sale și ale statelor sale membre”. Dincolo de acest deziderat rămân, însă, numeroase zone obscure, cu multe întrebări și puține răspunsuri. Brexit-ul se anunță a fi un proces lung, costisitor și cu pagube colaterale. Oare trebuie să privim acest lucru ca pe un avertisment subtil dat unor alți potențiali dezertori? Sau ca pe o evidență că Uniunea trebuie să se reformeze rapid și profund? Privind realist, o asemenea reformă trebuie să însemne mai multă suveranitate pentru statele membre!

 

  1. Deputații europeni cer UE să-și intensifice eforturile de consolidare a păcii în Siria − Strasbourg, 17 mai 2017

Un alt punct important pe ordinea de zi a Plenarei de miercuri, 17 mai 2017, a fost dezbaterea privind Strategia UE referitoare la Siria.

După declaraţia Vicepreşedintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate, parlamentarii europeni au concluzionat că doar un proces politic condus de diferitele grupuri siriene, bazat pe o nouă Constituție și susținut de ONU, ar putea pune capăt unui război în Siria, care a costat deja 400.000 de vieți și a lăsat 13.5 milioane de oameni fără hrană, apă și adăpost. Iar pentru aceasta, UE, ca cel mai mare donator, ar trebui să joace un rol mult mai activ: să faciliteze tranziția politică, să apropie părțile, să sprijine populația siriană și să se pregătească pentru reconstrucție prin implementarea unor „măsuri de construire timpurie a încrederii, cum ar fi accesul umanitar nestingherit în toată Siria, sfârșitul tuturor asediilor orașelor sau eliberarea ostaticilor”.

Joi, 18 mai 2017, deputații europeni au votat o rezoluție care promovează o țară unită și independentă, aprobând strategia UE pentru Siria.

Din punctul meu de vedere, este evident că Siria a încetat să mai fie un stat. Este un teritoriu sfâșiat în care, pe diverse porțiuni, își exercită autoritatea mai multe facțiuni. Iarăși este evident că, după patru ani de război civil în care violențele și cruzimea au dus la uriașe pierderi de vieți omenești, o reconciliere națională va dura minim 20 de ani. Intervențiile militare străine au agravat situația. Prelungirea războiului va duce la prelungirea acestei perioade sau la împărțirea actualului stat Siria în mai multe entități politice.

Analizele politice arată că actorii implicați în acest conflict intensifică puternic, în ultima vreme, operațiunile militare pentru a putea ocupa un loc cât mai bun la masa negocierilor. Această intensificare a operațiunilor este plătită, însă, cu pierderi de vieți de către poporul sirian.

Uniunea Europeană ar fi putut juca un rol mult mai important în aplanarea conflictului și în blocarea organizațiilor teroriste. Din păcate, nu a făcut destul! Securitatea europeană depinde substanțial de oprirea războiului și de aranjamentele post-conflict. Iar pentru asta, avem nevoie de o politică mai activă și mai flexibilă prin care să se atingă aceste obiective.